Dialog vs. polemică

Din antichitate şi până astăzi oamenii nu s-au schimbat prea mult. Polemica şi dialogul au coexistat în toate timpurile, însă între cele două noţiuni a existat mereu o diferenţă radicală pornind chiar de la scopul urmărit. Dacă polemica are ca unic scop victoria, dialogul doreşte a descoperi adevărul prin efortul comun al participanţilor.

      Modelul unei comunicări elevate, va rămâne pentru totdeauna dialogul platonician. Originalul gânditor Platon (cca. 427 î.Hr. – cca. 347 î.Hr.), a cărui filosofie a fost profund marcată de întâlnirea cu Socrate, ne ajută să înţelegem ce înseamnă un dialog veritabil.

Iată câteva din condiţiile necesare unui dialog, aşa cum mi le amintesc eu:

– să ştim să ascultăm (se spune că învăţăm în trei ani să vorbim, dar nu ne ajunge o viaţă să învăţăm să ascultăm);

– să nu pornim în dialog de la premisa că deţinem adevărul definitiv şi să avem disponibilitatea de a ne lăsa convinşi de un alt punct de vedere, altfel se blochează schimbul de idei (adică, ştiţi şi voi…. nervi, ceartă, ţipete… telenovelă etc :));

– să avem convingerea că adevărul există şi că raţiunea îl poate descoperi (unul din cele mai subtile moduri de a transmite adevărul este întrebarea);

– să fim pregătiţi să acceptăm/respingem opinia celuilalt, bazându-ne pe raţiune;

– într-un dialog, bunăvoinţa şi toleranţa trebuie să fie nelipsite (nu ne mâniem, nu ridicăm tonul, nu suntem pătimaşi… şi mai cu seamă nu facem reproşuri – ucid spiritul 🙂 etc);

– un dialog veritabil are un unic subiect de discuţie, respectiv un unic obiect de cercetare (indiferent de divagaţii, partenerii nu trebuie să uite niciun moment obiectul unic al dialogului, prietenia, iubirea, curajul, datoria, intresele legitime etc);

– nu trebuie să confundăm dialogul cu o succesiune de monologuri;

– într-un dialog (şi nu numai) modestia şi umilinţa, mândria şi îngâmfarea sunt opuse, primele sunt valori, ultimele nonvalori.

      Cam acestea sunt câteva  din învăţăturile dialogului platonician pe care mi le amintesc eu, cât despre Platon, știm spiritul lui dăinuie şi azi, Ideea supravieţuind materiei.

Astfel, am putea spune că și relațiile dintre oameni, indiferent de natura lor (de familie, comerciale/afeceri, vecinătate etc, pot supraviețui foarte bine dacă facem apel la dialog și nu la polemică.

Părerea mea este că, mereu avem libertatea de al alege dialogul, iar dacă ne aflăm în situația în care nu reușim să dialogăm, mai bine luăm o gură de aer… în drum spre biroul mediatorului 🙂