Modul în care ne trăim viața este o alegere personală. Pentru o viață de calitate, alege medierea!

Anca Elisabeta Ciucă, preşedinta Consiliului de mediere, susţine că în România unele instanţe de judecată blochează activitatea de mediere, în ciuda faptului că legea prevede că medierea poate să extragă din volumul imens de cauze aflate pe rol pe acelea în care înţelegerea părţilor e posibilă.

Reporter – Medierea este calea către aplanarea conflictelor, a litigiilor sau a neînţelegerilor casnice, sociale, în materie civilă, penală, comercială, în unele situaţii chiar şi contencioase, în relaţia particulari – stat cu instituţiile lui. Cum reuşeşte Consiliul de mediere să capteze atenţia, să adune oamenii aflaţi în conflict şi să-i împace?

Anca Elisabeta Ciucă – Medierea nu aplanează conflicte, ci îşi propune să rezolve disputele. Medierea are o finalitate, părţile încheie un acord cu privire la modul în care s-au înţeles asupra litigiului. Pe de altă parte, Legea 192/2006 enumeră situaţiile în care medierea este posibilă. În relaţiile cu instituţiile statului este nevoie şi de modificarea legislaţiei, acolo unde poate să intervină o rezolvare prin înţelegerea părţilor. E vorba mai cu seamă despre revendicări, retrocedări, unde, deocamdată, nu avem o procedură pentru realizarea medierii. Sunt multe cauze pe rol în contencios administrativ, domeniu vizat de recomandările Consiliului Europei. Legea Contenciosului trebuie modificată pentru a face loc procedurii de mediere.

R. – Am văzut că sunteţi puternic susţinuţi de unii dintre magistraţii cu influenţă în CSM, cum se întâmplă în practică, la instanţă? Judecătorii din ţară s-au deprins ca în fiecare cauză pretabilă medierii să îndrume părţile către dumneavoastră?

A.E.C. – Este o practică neunitară la nivelul instanţelor. Avem câteva instanţe care trimit cu regularitate, dar şi alte instanţe care nu fac nimic pentru aplicarea Legii medierii. La Brăila, Constanţa, Braşov, în Bucureşti în câteva sectoare, instanţele şi-au creat acest mod de lucru şi pun în vedere părţilor medierea. Sunt şi alte instanţe care nu fac nici un fel de demers pentru mediere, am avut sesizări că acest lucru se întâmplă la instanţele din Argeş. În alte locuri sunt blocaje cauzate de percepţia că mediatorul e în competiţie cu avocatul. Ceea ce e complet fals! Dimpotrivă, fără avocaţi activităţile de mediere nu se pot finaliza, iar cooperarea va avea ca rezultat o mai mare eficienţă a activităţii.

O profesie încă necunoscută de justiţiabili

R. – Ce mai trebuie făcut pentru ca oamenii să ştie că au o alternativă mai rapidă, mai ieftină şi mai puţin contondentă de a-şi rezolva conflictele. Adică în loc să stea ani buni într-un proces la instanţă, oamenii să-şi cheme adversarii la mediere şi să aibă o soluţie în ziua în care s-au înfăţişat la cabinet?

A.E.C. – Este nevoie de o educare continuă a justiţiabilului, la care trebuie să concure toate instituţiile statului. E în interes social ca medierea prin înţelegerea părţilor să aibă ca rezultat degrevarea instanţelor. Nu pot să afirm că medierea e mai ieftină, spun că, reducându-se demersurile în instanţe, inclusiv expertizele, contraexpertizele, prin mediere costurile vor fi mai mici, pe de o parte, iar resursele alocate justiţiei vor fi mai eficient distribuite. Un proces în instanţă presupune nişte costuri foarte mari, pe care statul le recuperează în proporţie foarte mică prin taxele de timbru.

R. – În civil, în penal acest lucru e imposibil.

A.E.C.- Da, în penal cheltuielile nu se recuperează prin taxa de timbru. Legiuitorul a dorit să încurajeze medierea în toate domeniile, dând posibilitatea părţilor să solicite returnarea tuturor cheltuielilor. E interesul părţilor să închidă procesul aflat pe rol.

R. – Spuneţi că taxa de timbru poate fi returnată petentului, după ce s-a plătit, după sesizarea instanţei şi ne aflăm în procedura medierii. Mai ales când e vorba despre valori mari e convenabil să ai acces la justiţie rapid, să ai costuri minime.

A.E.C – Acest lucru se realizează deja, avem procese care s-au încheiat prin semnarea unui acord de mediere. Procedura prevede ca justiţiabilul să se adreseze instanţei prin avocat, să depună acordul de mediere, însoţit de o cerere prin care solicită returnarea tuturor taxelor. Judecătorul poate să dea o hotărâre de expedient, ceea ce înseamnă că a admis acţiunea.

R. – Şi pentru pauperi, pentru cei mai săraci, medierea e deschisă. Vii la mediator, îţi aduci adversarul, îi spui ce vrei de la el şi cât îl costă dacă insistă să se judece la instanţă. Dacă înţelege să se supună medierii, ţie, celui mai sărac justiţiabil, ţi s-a făcut dreptate, nu mai stai prin tribunale, nu mai plăteşti avocat.

 A.E.C. – Exact! Pentru persoane cu venituri mici există şi avantajul că dacă ai recurs la mediere, înainte de a te adresa instanţei şi nu ai reuşit să rezolvi litigiul, cheltuielile ţi se returnează. Onorariul către mediator, taxele de timbru, poţi beneficia de serviciile unui avocat, după ce ai trecut de mediere, toate cheltuielile se returnează.

R. – Din speţele de până acum, ce aţi înţeles, de ce se tem justiţiabilii mai mult atunci când sunt îndrumaţi să vină la mediere şi decid să nu o facă? Spuneţi-le acum de ce trebuie să nu se mai teamă!

A.E.C. – Nu am înregistrat o temere, ci doar o necunoaştere a modului în care medierea i-ar putea ajuta. Pentru asta mediatorii fac acele informări la instanţe, informarea axându-se pe înţelegerea avantajelor recurgerii la mediere. Nu doar justiţiabilii au de câştigat, ci şi sistemul judiciar. Judecătorii şi procurorii ştiu încă prea puţin despre mediere, pentru a putea identifica situaţiile în care medierea ar fi utilă pentru rezolvarea unui dosar. Din luna aprilie, mediatorii vor participa la pregătirea continuă alături de magistraţi, în baza unui protocol semnat între INM şi Consiliul de Mediere.

În România, statul nu plăteşte medierile ca în alte ţări

R. – Contractul de mediere este unanim recunoscut, valabil, dar trebuie validat de un notar public. Cine suportă costurile?

A.E.C. – Acordul de mediere are valoare de înţelegere între părţi. În funcţie de nevoi, poate să fie supus autentificării la notar sau părţile să solicite o hotărâre din partea instanţei. În foarte multe situaţii nu e nevoie de acest demers, pentru că părţile sunt interesate să li se ofere şansa de a discuta direct cu cealaltă parte. Sunt interesate să îşi prezinte temerile, nevoile, iar cealaltă parte să le înţeleagă, să se încheie acordul de mediere.

R. – Cum sunt plătiţi mediatorii, din ce fonduri?

A.E.C. – Părţile suportă onorariul mediatorului. Din păcate, statul nu a pus la dispoziţie fonduri măcar pentru zonele defavorizate. Pe dreptul familiei, partaj, divorţ, aranjamente ulterioare privind creşterea şi educarea copilului, părţile sunt interesate de confidenţialitate şi sunt dispuse să plătească. În comercial există posibilitatea de a rezolva confidenţial, evitându-se escaladarea situaţiei conflictuale. Nici o firmă nu-şi propune să aibă relaţii conflictuale cu altă firmă.

R. – Cum se plăteşte în străinătate medierea?

A.E.C. – În alte ţări sunt anumite domenii în care statul alocă fonduri, pe proiecte. E vorba despre situaţii extreme, în sensul că ai un conflict în comunitate, iar statul îl rezolvă. Conflict cu un soţ agresat, victima se duce la mediator, iar statul îi plăteşte acestuia onorariul. Mai sunt şi alte situaţii conflictuale de gen victimă-agresor, în jurul şcolilor apar constant conflicte. E în interes social să aloci bani naţionali.

Mediatorii bancari, în afara profesiei

R. – Cum mediaţi conflictul cu mediatorii bancari, cei care vin şi spun, noi ne-am asociat în această formă şi nu trebuie să ne mai supunem Consiliului de mediere?

A.E.C. – Consiliul de mediere se ocupă de mediatorii care respectă Legea 192 şi hotărârile adoptate de Consiliu, conform prerogativelor. Ceilalţi, neînscrişi în Tabloul mediatorilor sau care nu respectă aceste hotărâri, se plasează în afara profesiei. Sunt 2.300 de mediatori autorizaţi, înscrişi în Tablou mediatorilor şi Consiliul de mediere a dat o sancţiune de excludere şi o sancţiune disciplinară pentru nerespectarea prevederilor legii şi a Codului etic şi deontologic. Ne datorăm respect unul altuia, să nu acuzăm fără nici un fel de bază, iar, dacă aducem atingere intereselor legitime de a profesa, ne plasăm în afara profesiei.

R. – Sunt în legalitate sau nu mediatorii bancari?

A.E.C. – În Legea 192/2006, nu există sintagma-mediator bancar. Ca atare, Consiliul de mediere nu se ocupă de această profesie nou inventată, mediator bancar.

R. – Dacă mai apar alte tipuri de mediatori, în domenii diverse, cum veţi rândui aceste activităţi?

A.E.C. – În maximum două luni, vor fi publicate în Monitorul Oficial modificări ale Regulamentului de organizare în care vom veni cu precizări cu privire la posibilitatea de specializare a mediatorilor, inclusiv de a-şi înfiinţa asociaţii, acest lucru fiind acum în dezbaterea asociaţiilor profesionale.

R. – Revenind la relaţiile Consiliului de mediere cu instanţele de judecată, vă întreb, nu găsiţi o cale pentru a degreva instanţele? Milioane de oameni s-au adresat justiţiei, fie pentru litigii de muncă sau pentru recalcularea pensiei. O situaţie specială este la Tribunalul Bucureşti, unde termenele dintre şedinţele de judecată sunt de câteva luni, până la un an.

A.E.C. – Există o iniţiativă care ar trebui preluată, legată de utilizarea medierii în tribunalele de muncă. Trebuie inclusă în procedură. Atunci când acţiunea are în vedere anularea unui act administrativ, medierea nu e bine definită, în ce situaţii poate fi utilizată şi cum e preluat acordul părţilor, procedural. Plus că ar trebui să existe o dezbatere mai largă în rândul judecătorilor pentru identificarea modului de colaborare în aceste situaţii. Sperăm că prin protocolul cu INM să identificăm ceea ce blochează judecătorul şi procurorul să trimită părţile către mediere, de ce nu percep cauzele ca fiind potrivite medierii.

R. – S-a pus problema să se renunţe la sistemul de distribuţie aleatorie a cauzelor ECRIS, pentru că limitează numărul cauzelor pe judecător. Că nu e de ajuns că judecătorul intră cu 70 de dosare pe şedinţă, să intre cu 170, cu 200 pentru ca termenele să fie mai rapide! Cum să judece magistratul şi cum sa facă dreptate aflându-se zilnic în stare de asediu al dosarelor?

A.E.C. – Ţine în primul rând de modul de organizare a instanţelor, e o problemă a CSM. Consiliul de mediere poate să facă această ofertă măcar unora dintre părţi care se adresează cu acţiuni instanţelor. După adoptarea Legii 202/2010 există un interes din ce în ce mai mare al judecătorilor de a susţine organizarea măcar a serviciului de informare cu privire la mediere. Şi numărul medierilor a crescut în ultimele două luni, după vacanţa judecătorească şi după intrarea în vigoare a Legii micii reforme.

Competenţele mediatorilor

Mediatorii sunt competenţi în cauzele în care acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, abandonul de familie, violul, ameninţarea, nerespectarea măsurilor privind întreţinerea minorului, violarea de domiciliu, în cazul infracţiuni contra patrimoniului, furtul săvârşit între soţi sau rude apropiate, de către un minor în paguba tutorelui său, de cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, distrugerea simplă şi tulburarea de posesie, dar şi unele articole din Codul familiei. Împăcarea părţilor în faţa unui mediator are ca rezultat înfăptuirea justiţiei, pe calea unei soluţii legale alternative, ceea ce înseamnă că nimeni nu va mai aştepta ani buni până ce va obţine ce a cerut de la instanţe.

Sunt instanţe care nu fac nici un fel de demers pentru mediere, am avut sesizări că acest lucru se întâmplă la instanţele din Argeş. În alte locuri sunt blocaje cauzate de percepţia că mediatorul e în competiţie cu avocatul. Ceea a ce e complet fals!

Sursa: www.puterea.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: