Modul în care ne trăim viața este o alegere personală. Pentru o viață de calitate, alege medierea!

Sursa: www.businessandmoney.ro/inpage/incetarea-executarii-silite/

Renunțarea la executare a creditorului, prevăzută de Codul de procedură civilă, va putea fi făcută și printr-un acord de mediere, unde părțile vor putea găsi soluții comune, modalități convenabile de exercitare a drepturilor și de executare a obligațiilor și vor putea constitui garanții în vederea executării pe cale amiabilă a obligațiilor asumate, cu respectarea condițiilor de fond și formă. 

Executarea silită – una dintre formele de manifestare a acțiunii civile –, ultima fază a procesului civil, este guvernată de principiul disponibilității. Executarea silită, precum și celelalte acte de executare care sunt de competența executorului judecătoresc, se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel [1]. Procedura executării reprezintă cea de-a doua fază din cadrul acțiunii civile sau comerciale, având ca scop principal recunoașterea efectivă și eficientă a drepturilor stabilite printr-o hotărâre judiciară sau non-judiciară.

În materia executării silite, art. 3715 C. pr. civ. prevede că executarea silită încetează în patru cazuri: dacă s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, dacă executarea nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri, dacă creditorul a renunțat la executare sau dacă a fost desființat titlul executoriu.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator [2], ”(…) părțile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanșarea unui proces în fata instanțelor competente, convenind să soluționeze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum și în alte materii”. De asemenea, conform alin. (2) al aceluiași articol, prevederile Legii nr. 192/2006 sunt aplicabile și conflictelor din domeniul protecției consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existența unui prejudiciu ca urmare a achiziționării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și agenții economici, ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege

Pornind de la dispozițiile menționate din materia executării silite și având în vedere prevederile Legii nr. 192/2006, părțile pot încheia un acord prin mediere în orice fază a procesului civil. Deși legea nu se ocupă și de acest aspect, este evident că nimic nu împiedică părțile să încheie un acord de mediere și ulterior unei proceduri judiciare, adică în faza de executare silita a unei hotărâri judecătorești sau a oricărui titlu/act căruia legea îi recunoaște caracterul de titlu executoriu. Este esențial a fi avut în vedere faptul că drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau prin orice alt mod admis de lege, nu pot face obiectul medierii.

Așadar, medierea în faza executării silite se bazează pe principiul disponibilității părților care caracterizează procesul civil și care este aplicabil inclusiv în faza de executare silita.

Încheierea acordului de mediere, având ca efect încetarea executării silite, poate avea loc în condițiile prevăzute de art. 3715 lit. c) C. pr. civ., adică în cazul când creditorul a renunțat la executare. Într-o atare situație, acordul de mediere este obligatoriu sa conțină declarația creditorului prin care înțelege să renunțe la executare. Însă, trebuie avut în vedere că, în caz de renunțare la executarea silita, aceasta încetează pe deplin, iar cheltuielile de executare efectuate vor fi suportate în aceasta situație, așa cum dispune art. 3717 alin. (1) C. pr. civ., din sumele avansate de către creditor sau în alt mod prevăzut de lege, astfel cum se precizează în alin. (2) al aceluiași text de lege. În niciunul dintre textele de lege menționate nu se prevede că aceste cheltuieli vor fi recuperate de la debitor, ci singurul în măsură a da socoteală asupra acestora este chiar creditorul.

 

Prin acordul de mediere, părțile pot conveni sa constituie garanții reale în vederea executării obligațiilor stabilite

Dacă prin acordul de mediere părțile stabilesc o reeșalonare a datoriilor, inclusiv a cheltuielilor efectuate de creditor în faza executării silite, o compensare a acestora, o amânare a termenului de plată, o novare a obligațiilor etc., în condițiile stabilite de părți, atunci, pentru a i se recunoaște calitatea de titlu executoriu acestui acord care constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, este necesară autentificarea notarului public sau încuviințarea instanței, după caz. De altfel, părțile, prin acordul de mediere, pot conveni să constituie garanții reale în vederea executării obligațiilor stabilite. În cazul constituirii unei garanții reale imobiliare, respectiv a unui drept de ipotecă, art. 1749 alin. (2) C. civ. prevede ca obligatorie încheierea în formă autentică a actului, ca formă ad validitatem [3], cu îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară prevăzute de Legea nr. 7/1996 [4] pentru a i se asigura opozabilitatea față de terți.

Potrivit art. 59 din Legea nr. 192/2006, ”Înțelegerea părților poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviințării instanței de judecată, în condițiile prevăzute la art. 63.”. Întrucât, așa cum este prevăzut și în art. 58 alin. (1) din aceeași lege, acordul de mediere ”are valoarea unui înscris sub semnătură privată”, în anumite situații este necesar ca acordul să îndeplinească anumite condiții de fond și de formă, impuse de lege sub sancțiunea nulității absolute. În astfel de situații, acordul poate fi supus autentificării notarului public sau încuviințării instanței, după caz. Faptul că acordul de mediere va fi supus autentificării notarului public ori încuviințării instanței nu este de natură să atragă modificări asupra conținutului acordului de mediere, cu atât mai puțin asupra procedurii în sine. Atât instanța cât și notarul public vor efectua un control de legalitate a clauzelor ce vor fi cuprinse în acord și, totodată, vor verifica acordul dintre părți.

Acordul de mediere, autentificat de notarul public sau încuviințat de instanță, are aceeași forța juridica si, în ambele cazuri, atât hotărârea, cat și înscrisul autentic, sunt titluri executorii.
Părțile aflate în faza executării silite, care încheie un acord de mediere cu privire la încetarea executării silite, reeșalonarea sumelor de bani datorate, compensare, novare a obligațiilor etc., trebuie să depună la dosarul execuțional un înscris original, iar executorul judecătoresc, luând act de acordul de mediere prin care creditorul renunță la executarea silită a debitorului, va dispune încetarea executării silite în dosarul execuțional, prin încheierea unui proces verbal care se depune la dosarul execuțional [5].

Dacă la data scadenței stabilită prin acordul de mediere prin care se constată o creanță certă, lichidă și exigibilă, acord de mediere autentificat de notarul public sau încuviințat de instanță, deci titlu executoriu, debitorul nu își onorează obligațiile asumate, creditorul poate declanșa procedura execuțională prin cerere de executare silită adresată executorului judecătoresc, solicitând realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.

 

Medierea este o tehnică de intervenție în conflict care poate obține rezultate de tipul câștig-câștig și în această fază

După cum se poate observa, și în cazul procedurii de executare silită, părțile pot recurge în mod voluntar la procedura medierii în vederea obținerii unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile. Chiar dacă nu reușesc sa își soluționeze prin mediere conflictul, apelând la mediere, părțile nu renunță la justiția clasica sau la formele de executare silită. Formele de executare silită încetează la solicitarea creditorului, prin renunțare expresă.

Așadar, renunțarea la executare a creditorului, prevăzută de Codul de procedură civilă, va putea fi făcută și printr-un acord de mediere, în cadrul procedurii medierii, unde părțile vor putea găsi soluții comune, modalități convenabile de exercitare a drepturilor și de executare a obligațiilor și vor putea constitui garanții în vederea executării pe cale amiabilă a obligațiilor asumate, cu respectarea condițiilor de fond și formă.

Și în această faza, medierea este o tehnică de intervenție în conflict care poate obține rezultate de tipul câștig-câștig, ceea ce o face din ce în ce mai importantă în cadrul unei lumi globale, în care actorii și evenimentele sunt în strânsă legătură, cu consecința că nicio situație în care o parte a unui conflict pierde nu se rezumă exclusiv la respectivul actor, ci tinde să producă victime colaterale.

Notar public Ana Valentina CLAICI, Executor judecătoresc Marius CLAICI

 

[1] Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 1999, prevede în art. 49 alin. (1): ”Executarea silita și celelalte acte de executare care sunt de competenta executorului judecătoresc se îndeplinesc la cerere, dacă legea nu dispune altfel.”.

[2] Publicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006.

[3] Art. 1749 C. civ.: ”Ipoteca legala este aceea care ia naștere în virtutea unei dispoziții speciale a legii. Ipoteca convenționala este aceea care ia naștere din convenția părților, cu formele prescrise de lege.” De asemenea, potrivit art. 1772 C. civ.: ”Ipoteca convenționala nu va putea fi constituita decât prin act autentic.”

[4] Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicata în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 201 din 3 martie 2006.

[5] Art. 50 alin. 1 din Legea nr. 188/2000: ”(1) în îndeplinirea atribuțiilor lor executorii judecătorești întocmesc procese-verbale, dacă prin lege nu se dispune altfel.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: